Copacul tăiat

Pădurea plânge.

Seara, pământul

Suportă

Lacrimi reci din furtună.

Un copac nu mai suferă,

Nu mai înfrunzeşte,

Nu mai doarme.

Tăiat la inimă,

A ajuns sămânţă.

Ud până la piele

În picuri de rouă

Găsesc dimineaţa.

În stropi de ploaie - vântul.

În tine - doar umbră şi mister.

Ud până la piele.

Frunze fărâme

Au murit.

Unde îi găsesc?

Nimeresc

Fărâme de mucegai

În frunze.

Pământul suge seva

Cotropitoare a ploii

Şi dezintegrează

Gândaci,

Praf,

Prieteni.

Ceva se va naşte

Din moarte.