Scrisori de Dragoste


Te vreau total, iubitul meu, si de aceea te cer, fii barbatul meu etern langa mine, in toate lumile de acum incolo, pana la sfarsitul timpului, asa cum deja esti in inima ea.....
Nu mai am cuvinte sa-ti mai spun...

Inc-o data 

In noapte, pe racoare,
Sub pomii scuturati de ploaie…
Te-nmiresmez cu papadii
Si nu-ti sunt mama la copii…

Voiesc sa ma desprind de tine….
Macar in ziua care vine,
Sa nu mai sufar de-al tau dor
Ce ma omoara-ncetisor….

Nu spun ca am cedat de azi,
Iti spun ca-n codru nu sunt brazi…
Ca numar si ca frunza verde
Sa te aduca, sa te-ntrebe
Ce faci cu mine-n viitor…
De-aceea…eu prefer sa mor…..


Daca…la singular… 

Daca macar la singular
As avea habar
Ce vrei sa faci cu mine
In noaptea ce vine…
As putea sa traiesc
Deplin firesc,
As putea sa m-adun
Ca pana acum…
Dartaci…si tacerea de gheata
Ma descumpaneste,
Ma uimeste,
Ma framanta,
Ma arde pe tampla…
Imi pare rau ca cedez,
Nu mai oficiez
Demult
Ritualuri, nunti si botezuri
Pentru ca nu mai am crezuri!
Am doar un dor nebun de ceva
Care-a fost inima ta…


Regret…ca indemn!

Regret…ca te-am iubit
Fara sa ma fi gandit
Ca iubirea singulara
O sa doara!
Regretca te-am uitat
Fara sa imi fi pasat
De mine, de tine,
De chinul care vine,
De moartea cea moarta
De aceeasi soarta
Pe care n-o doream
Daca existam…

Dar e mult prea tarziu
Ca sa fiu
Mireasa
Aleasa
De tine
De noaptea care vine,
De soaptele tale,
De crizele mele…

Eu vreau doar sa iubesc
Firesc,
Omenesc,
Dunezeiesc de mult
Sa te sarut…


In picuri de roua

In picuri de roua
Ploua!
Nemuritoare ploi
Intre noi
Descriu iubirea nesfarsita
Pentru o fiinta iubita…

Daca nu ma mai doresti,
Macar descrie in eseuri,
In cuvinte eterne si grele
Toate noptile mele!

Daca nu ma gasesti,
Arata ca ma doresti:
Nemuritoare visare,
Stinsa floare,
Stea ascunsa,
Lume patrunsa
De uitare, pentru-o floare!

Daca nu ma iubesti
Lasa-ma sa mor
Ca un dor,
Etern dor de tine,
Cel ce nu mai vine…


Nu doresc

Nu doresc să mă chemi
Într-o primăvară
Ca prima oară,
Doresc să visez
Ca toți copacii înfloriți,
Mă iubesc
Așa cum te doresc.

Nimeni nu mă cheamă pe nume…
Numai de m-ai iubi,
Aș inflori!


Dacă…de parcă… 

Dacă m-ai iubi
De parc-ai înflori…
Te-aș visa în păpădii,
Te-aș culege printre vii,
Printre morți te-aș aduna
Ca să-mi dai gurița ta,
Să visăm copii frumoși
Dintre morții cei făloși,
S-adunăm dintre morminte
Lungi zicale, dulci cuvinte,
Să creăm o noua lume
Din sintagme si din rune…

Tare-as vrea sa ma iubesti
Daca nu ma ocrotesti…
Si mai mult as vrea sa zbor
Daca mai esti calator…

Fii cu mine, fericite,
Ia-i pe-ai mei sfinti, preaiubite,
Sa oprim a noptii vraja
Stand, pa rand, luminii straja!


Noaptea nuntii

Noaptea ea sub cerul tau…
Mi se fac ochii parau
Dorm cu tine-n gand de moarte
Asteptand sa imi dai soapte…

Nu astept sa ma iubesti,
Astept doar sa ma gasesti
Ca o frunza, ca un dor,
Ca o oaza-n viitor…

Nu ma stii, nu ma cunosti.
Doar de dragul tau suporti
O lumina fara glas,
O lume fara popas,
O uitare fara sens,
O cantare fara viers…

Numai cerul ne-a ramas
Ca sa ne vedem un pas,
Numai dragostea eterna
Ne mai scoate din problema!


De parca as sti 

De parca as sti
Sa scriu poezii,
Asa te comporti
Cand nu ma suporti…

Te vreau mai aproape
Iubite din noapte,
Te vreau din mister
Si dragoste-ti cer!

Nu ma mai alunga
Din calea ta,
Nu ma mai izgoni
Fara a ma iubi!

Te vreau ca pe-o visare
Din inima ta mare,
Te vreau ca pe-un bluestem
De care nu ma tem…

Dar tu-mi alegi viata!
Sa-ti vad odata fata
Intoarsa catre mine,
As mai trai cu zile…


Întrebări la afirmativ 

De-aş putea să mor o viaţă
Să mă trezesc dimineaţă
Tot mai caldă şi mai lină
Să-ţi ajung iar la inimă,

Aş trăi încă o dată,
Aş mai vrea să mai fiu fată,
Aş da moartea şi viaţa,
Doar să-ţi văd o dată faţa…

Dar nu sper să mai trăiesc
Fără să te mai iubesc
Şi nu sper să te mai văd
Fiindcă viermii fac prăpăd…

Viermi de moarte în câmpii,
Viermi nebuni, viermi din prostii,
Lin se scutură copacii
De când morţi sunt şi toţi vracii!

Iartă-mă dacă ma-nclin…
Insă nu mai am suspin..
Şi te vreau doar fericit
Şi să uiţi că te-am iubit....


Nu mai vreau! 

Nu mai vreau nopti si vise,
Nu mai vreau carti nescrise,
Nu mai vreau soapte reci,
Nu mai vreau tu sa pleci…

Nu mai vreau semiluna
Sa ne-aduca, calm, furtuna!
Nu mai vreau linisti frante
De cuvinte marunte!

Vreau doar pacea deplina
Si a ta soapta lina,
Vreau doar sarutul tau
Pe prelung parul meu…

Dar in noaptea aceasta,
Desi deschid fereastra,
Nu e rost de lumina
Cat as fi de senina!

De-aia prefer sa plec –
Intr-un fel ma aplec
L-asta soarta tampita
Ca sa nu fiu robita!

Sper ca mintea ta calma
Sa produca o drama –
Din cultura de jos
Sa traiesti mai frumos!

Nu-ti regret frumusetea,
Nu-ti doresc nici tristetea,
Dar traiesti mult mai bine
Daca esti fara mine…


Noaptea vine… 

Noaptea vine, cerul creste,
Doru-n patima sporeste,
Visul meu de-a fi cu tine
Doar un vis pribeag ramane…
Patima se schimba-n fum…
Si in vremea de acum
Patima se schimba-n noapte
Daca nu ma chemi cu soapte!
Totusi, te vreau intelept
Sin u pot sa mai astept
Sa-ti vad suferinta terna
Pentru-o dragoste eternal!
Te vreau fericit, iubite,
Desi sunt femei vestite
Care te pot ferici
Daca nu te pot iubi…
Sper sa pot uita c-am fost
O iubita fara rost,
Sper sa poty uita ca sunt
Doar o femeie de rand,
Sper sa uiti ca te-am iubit
Ca si cum mi-ai fost sortit!
Iar sperantele-ntre noi
Sper sa le transformi in ploi!!!….


Visul

Visul, abisul, compromisul…
Sunt toate de vine intr-o lume lina…
Lume ce nu crede-n soapte,
Doar in noaqpte…
Lume ce nu crede-n oameni,
Doar in fameni!
De-aceea eu, ca unui zeu iti spun:
Imi pare rau ca te-ai facut nebun
Pentru o cauza desarta…
Noi nu avem soarta!
Noi avem doar idei, solutii, cauze
Pentru o lume fara clauze,
Pentru o soarta efemera
La care nimenea nu spera!
Noi avem solutii bizarre
Pentru oameni fara scapare!
Noi nu ne avem nici pe noi,
Atat am devenit de goi!...
Lumea asta nebuna
Fara sens, in furtuna,
(Asa vrea sa fie ea…
deci nici nu mai ezita!)
Iesi din job-uri si din task-uri,
Iesi din marea de vreascuri!
Iesi din lumea asta oarba
Care doar ma tine-n graba!
Macar unul dintre noi
Sa traiasca mai Apoi!
Macar Tu, ca unic zeu,
Sa ramai ca sot al meu!
Te-oi pastra intr-o suflare,
Te-oi visa ca pe o floare,
Dar macar sa poti trai,
Daca nu ma poti iubi!


Imi cer iertare...

Imi cer iertare daca-n treacat
prin multe ganduri si idei
te-am inselat sa crezi aievea
ca-mi este dor de ochii tai...
N-as vrea sa crezi ca noaptea, vise
Imi rascolesc prin minte patul
si nici sa crezi ca suferinta
m-ar incerca sa fac pacatul...
E pur si simplu frumusetea
care ma-ndeamna la poem
si-n clipe clasice, banale,
catre IUBIRE iar te chem...


De la Bran….

Din toamna calda de la Bran,
imbratisand cu drag padurea,
Vreau sa te pierzi cu mult alean
in visul meu, nu doar aiurea...

Si te doresc atat de-aproape
desi nici doruri nu mai am
ca toamna calda si sublima
ma doare-n jobul de la Bran...


Te-am visat…

In noaptea asta te-am visat..
erai intins pe patul meu
si modul meu de adorare
te-a revelat ca Dumnezeu...

Profund, conexiunea noastra,
mi-a destramat durerile
si starea de iubire pura
ne-a intarit puterile...


Tacerea ta…

Am revenit. Tacerea ta
Ma face sa-mi reduc cuvantul
Si toate vorbele de-amor
Simt ca vor disparea cu vantul....

Si pentru ca resimt launtric
c-aceste soapte au un sens,
ca ele pot naste in inimi
trezire si idei cu miez,

n-ar fi frumos, util, artistic
sa nu-ti mai scriu si sa te uit,
desi tacerea ta prelunga
m-atinge pana-n infinit...




Lui Iustin…

Aduci prea mult soare
In timpul toamnei eterne,
Prea multi iti doresc Raul,
Prea te-ai nascut tarziu!...

Cred ca era seara…
Sapte pitici te-au blestemat
Sa te nasti la ora sapte!
Treisprezece zane rele te-au urat
Sa vii intr-o zi de treispezece!
Doi parinti nebuni
Te-au vrut pe Pamant!

Iarta-ne!
Te rog, iarta-ne!
Nimeni nut e va iubi
Mai mult decat Eternitatea,
Oricare ar fi ea!
Oricum o vei obtine
Cu toata Dragostea ce rasare
Din Tine!


Pentru Sophie

E bine ca nu suntem greci!
E bine ca romanii sunt inculti,
Total crestini, absolute manipulabili!

Si totusi, ai trait destul de mult
Ca sa devii un pericol pentru ei,
Greci sau romani!...

Ce sa fac cu tine?
Cum sa tea par?
Cum sa te cresc?

Te-am iubit!
Atat.


Decembrie

O luna…
Ca pe cer!
Ce sa cer?
Nebuna
De o luna…
Ce sa cer?

Nu mai stau!
Toamna
Sau iarna,
Du-te pe pustii!
Sa nu mai vii!!!

Mi-amintesc de zile
Senine
Cand vindecam oameni neintelesi,
Deci stii cui ma lesi…

Nu imi amintesc de ce,
Nu imi amintesc daca m-ai imbratisat,
Nu stiu cum arati…
Nu stiu ce mi-ai facut,
Ce ai simtit,
Cu ce m-ai mintit.

Slava Domnului!


Sunetul

Sunetul imi face rau,
Asa zic “Specialistii”…
Sunetul tau de Dragoste…
Esti liber sa fii fericit
Dar eu, a ta,
De azi nut e pot ajuta!
Dar tu, bogat nebun,
Nu ma mai vrei!

Slava ochilor tai!
Dincolo e mai bine

Si vei fi fara mine!


E soare, cald 

E soare, cald, și stelele s-au stins
Mă pribegesc în dorul tău de mine,
Poate în noaptea ce-a trecut am plans
Când nu eram în vise iar cu tine.

Am râs, știu sigur că am râs prin somn
Și poate că de asta plâng acum întruna
Căci știu că nu-mi mai poți fi soț și domn
Dacă nu vor veni încă trei ierni de-acuma.

Te vreau imens, dar nesfârșita noapte
Se va lăsa din nou peste acești pustii
Voi plânge, mă voi stinge-n calde șoapte
Voi regreta când n-ai să poți să vii.

Totuși, de-acum am înțeles că eu
Voi fi unită doar cu Dumnezeu
Însă mai vreau copii, vreau să nasc prunci
Și să revin pe unde tu te duci.


 Dragul meu,

Cale de intoarcere nu mai exista, decat sa alegem sa traim pentru Iubire si prin ea, daca asta ne-am dorit, si nici macar de dragul unei persoane, ci de dragul si frumusetea Iubirii vesnice si spre slava continua a lui Dumnezeu.
Pentru mine nu este usor, este chiar infricosator sa ma vad lipsita de tot ceea ce credeam ca sunt, inteleptii spun ca este mai greu de acceptat decat de cucerit o imparatie, dar sunt convinsa ca o sa reusesc sa fac ce trebuie si vointa lui Dumnezeu fara a-mi pierde mintile... Stii, simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, dar ma intreb cat mai des si cat mai profund, in momentele mele de liniste, cine sunt cu adevarat si care este rostul meu in lume, cu adevarat. O sa reusesc astfel sa ma linistesc si sa ma bucur de viata FARA A MAI CONSUMA ENERGIE INUTIL. Deci, pe de alta parte, am nevoie sa ma interiorizez, am nevoie de pace, de odihna, de fermitate, de stapanire de sine. Nu inseamna ca nu te mai iubesc pentru ca stiu ca asta nu se va putea niciodata, nu inseamna ca nu-mi doresc sa vii si sa fiu cu tine, pentru ca, in inima mea, abia astept desi mi-e cam frica, ci inseamna ca imi pregatesc energiile pentru a dovedi ca sunt o fiinta puternica, un exemplu luminos de bine pentru toti cei din jur si in special pentru cel pe care il iubesc cel mai mult...
Relatia de dragoste adevarata CHIAR NU TREBUIE SA PRODUCA SUFERINTA si te inteleg cand spui asa. Toata lumea fuge natural de asta si chiar nu fa
Si mai ales, te blestem sa-ti implinesti menirea alaturi de mine si sa nu pleci dincolo pana cand nu o vei fi indeplinit pe deplin....
Oricat de tarziu ar fi...
Oricat de noapte afara...
Oricat de singur ai ramane....
Pentru ca nu ti-a placut singuratateatea profunda alaturi de
Si totul s-a risipit ieplinit pe deplin....
Oricat de tarziu ar fi...
Oricat de noapte afara...
Oricat de singur ai ramane....
Pentru ca nu ti-a placut singuratateatea profunda alaturi de
Si totul s-a risipit in tine, din concentrat si drept,
In stins si sterp...
Te blestem....
Sa se ocupe numai Dumnezeu de tine si de noi,
De acum inainte